Misterele Prahovene

Intr-un soi de incantatie ritmica, am pornit pe ruta Bucuresti-Brasov sub foarte interesante auspicii. In primul rand, a fost prima data dupa 12+5+1,5+1=20 ani de scoala cand am luat bilet cu reducere la tren (asta din diverse motive) si nefiind obisnuit, la casa, cand am primit intrebarea "intreg?" m-am balbait ingrozitor.. nestiind ce inseamna "intreg". Apoi in tren era un mosneag nebun care se certa cu nasii. In nebunia lui vroia sa reduca costul biletului si atat a tipat ca pana la urma cred ca nasii i-au dat banii inapoi numai sa taca din gura. Fiecare cu modul lui de a obtine reduceri.

Am pornit pe urmele misterelor prahovene, care mi s-au arata inca de la inceput sub forma unei lumini puternice..

din fericire, trenul a rezistat si a trecut prin aceasta lumina..

am trecut si prin zona celor doua turnuri, dar nu era nimeni..

si prin mordor, taramul cel adanc uitat de lume si mai ales de suflet..

si iata, intr-un tarziu mi s-a aratat calea cea dreapta.. era chiar calea pe care mergeam.. numita si calea trenului, sau popular, calea ferata..

mirajul acestei noi lumi dansa in fata ochilor mei.. dar totul era la distanta.. doar parfumul ei ajungea pana la mine

pe alocuri, tainice laboratoare, fabrici de vise casnice conduse de negutatori iscusiti..

si mirodeniile care asigurau negotul de vise si teleportarea spatio-temporala a oilor.. iarba.. prilej de amintire, de tavaleala in amintire si de tavaleala pur si simplu..

din lipsa de spatiu am fost nevoit sa continui calatoria agatat de tren..

pana cand in sfarsit am ajuns in taramul imparatului Prahus..

care ne-a dat o prima proba, gardul..

si ne-a pus sa-i gasim inelul fetei lui intr-un morman cu pietre..

si ne-am batut cu alte trenuri..

iat-o si pe fata lui, pe care o vrajitoare a blestemat-o sa-si astepte soarta in gara dar sa nu vada sau sa auda cand vine trenul.. ea asadar se uita dar nu vede.. asculta dar nu aude.. si trenurile trec..

aceasta este casa ei..

si tatal ei, imparatul prahus insusi.. aici deghizat

acesta este blestemul care apasa asupra garii lor..

aceasta nu este o fereastra..

e o noapte..
am incheiat aici pe o sa si am spus povestea asea :)

De la Eminescu la Nichita in Bucuresti

Sub acest titlu pretentios am petrecut ieri o jumatate de ora in Bucuresti. Cat de mult timp petrec eu in Bucuresti efectiv si cat de mult intr-un timp si spatiu gri inodor-incolor-insipid, plin de conventionalism si banal asta este exclusiv vina mea. Nu e totuna cu a merge pe Lipscani pe unde ai mai fost de exemplu si a vizita efectiv Lipscani-ul ca pe ceva nou si vechi in acelasi timp. Exista un Bucuresti pentru fiecare, un Bucuresti al tuturor posibilitatilor