Ziua 1 revazuta

Sunt multe impresii. De exemplu am experimentat mersul fara mancare si fara apa la mine, pentru ca sunt localitati destul de dese. Am parcurs 110 km timp in care am intalnit peste 10 localitati, am mancat de 3 ori si am baut apa din 3 fantani. Apoi am experimentat o durere de picioare care a culminat pe ultimii km, in care muschii nici nu se mai incordau, iar picioarele mergeau mecanic din sold. Asta insemna ca nu puteam merge decat intr-o viteza mica, in care totul se baza pe inertie. Dupa asta a urmat oprirea cvasi finala de la dragalina si picioarele au inceput sa ma doara. A trebuit sa le pun pe un scaun. Tremurul ulterior al muschilor in timp ce se incalzeau a fost atat de puternic, cum l-am mai simtit doar de 2 ori in viata. Odata facand alpinism si odata sub efectul medicamentelor. E acel gen de tremur in care abia poti tine mana pe ceva. A mai fost si contactul cu localnicii, dar astept sa se mai adune. In esenta romanii sunt niste speriati. Astia de prin sud. Cel mai mult mi-a placut de un carutas ars de soare. L-am intrebat peste ce trece podul, n-a inteles si mi-a raspuns ca spre constanta, dar mai tarziu a avut o remarca foarte inteligenta trecand pe langa mine cand mi-a spus ca am incurcat-o cu vantul. Si intradevar vantul mi-a batut numai din fata tot drumul si uneori ma oprit in loc, fortandu-ma sa merg cu o viteza minima. O multime de impresii si cate vor mai fi. Ma culc ca maine am o pana de facut.